Vom discuta în articolul următor despre cele 4 stiluri de parenting existente precum și despre impactul lor asupra dezvoltării emoționale a copiilor.
Ce este „parenting”-ul și câte stiluri de parenting există?
Denumirea de „parenting” vine din engleză și se referă exclusiv la ideea de a fi părinte, la educația copiilor și la relația părinte-copil.
Acest rol de părinte în procesul de educare al copiilor începe odată cu apariția copiilor și se desfășoară trecând de la o etapă la alta, părinții fiind coordonatorii întregului proces.
Cu alte cuvinte, părinții nu pot opri acest demers natural, nu-l pot amâna ci doar să îl gestioneze pe cât de bine posibil. Mai mult de atât, pe parcursul etapelor, părinții pot la rândul lor să descopere cea mai bună variantă a lor.
Foarte mulți părinți reușeșsc să înțeleagă ce este parenting-ul dar nu cunosc prea multe despre ce stiluri de parenting există, sau cum le pot recunoaște în propriul comportament.
Specialiștii în psihologie și dezvoltarea emoțională a copiilor împart aceste stiluri de parenting în 4 categorii mari: autoritar, permisiv, echilibrat și neimplicat.
În general, părinții aplică o combinație între două stiluri de parenting situându-se undeva la extremele acestor categorii tocmai din dorința de a găsi echilibrul.
Alegerile părinților privind relația cu cei mici vor influența dezvoltarea și educația lor.
Cercetătorii în domeniu au explicat pe larg aceste stiluri de parenting dar și efectele pe care acestea le pot avea asupra vieților de adulți ale copiilor.
Iată cum putem defini cele 4 stiluri de parenting și care este impactul fiecăruia asupra dezvoltării emoționale a copiilor.
Autoritar/sever
Acest comportament al părinților față de copii este ușor de depistat. Acești părinți au așteptări foarte mari de la copii fără a le arăta empatie, susținere sau înțelegere.
Sunt genul de părinți care le spun copiilor ce să facă, cum și când fără a le oferi posibilitatea de a contesta în vreun fel deciziile. Abaterile sunt pedepsite.
Nu permit copiilor să gândească sau să hotărască pentru ei mergând pe principiul că în calitatea de părinți știu ce este mai bine pentru copii.
Impact: Ca și consecințe asupra copiilor atunci când ajung la maturitate, putem spune că acești copii vor fi cel mai probabil eficienți din prisma profesiilor însă neîmpliniți sufletește, emoțional.
Pot fi elevi model sau angajați foarte buni dar vor avea o stimă de sine scăzută și există posibilitatea ca în unele momente, tocmai din pricina stricteții la care au fost supuși să devină fie agresivi, dependenți de părinți fie să aibă o atitudine defensivă în interacțiunile cu ceilalți.
Pot de asemenea să dobândească sentimentul de frustrare. Cel mai probabil, la rândul lor vor fi părinți autoritari. La fel de bine se vor putea situa la extrema cealaltă.
Permisiv/indulgent
Acest tip de părinți sunt foarte grijulii cu copiii și au puține cerințe în ce privește disciplina copiilor. Cedează ușor la insistențele copiilor. Sunt adevărați prieteni pentru copiii lor sprijinindu-i și implicându-se pentru a evita orice conflict.
Sunt părinții care cumpără imediat o altă jucărie pentru ca micuții să nu plângă sau mai târziu, să nu reproșeze lipsa a diferitelor obiecte.
Impact: Drept consecință, ajunși mari, copiii vor gestiona defectuos latura emoțională, pot fi persoane egoiste care consideră că li se cuvine tot, motivația va lipsi cu desăvârșire și vor avea performanțe reduse pe plan profesional. Le va fi greu să accepte eventuale eșecuri în viață.
Echilibrat/democratic
Acești părinți stabilesc un set de reguli clare, rezonabile și de ce nu, adaptate etapelor de vârstă ale copiilor. Sunt părinții care își susțin copiii și empatizează cu ei atunci când este cazul.
În același timp se implică pentru a-și ajuta copiii pentru ca cerințele mari să poată fi îndeplinite. Își înțeleg și își respectă copiii dar au la rândul lor aceeași cerință.
Sunt părinții care nu practica disciplina prin pedepse sau recompense reușind în acest fel să-și învețe copiii atât despre consecințe cât și responsabilități.
Au o bună comunicare cu copiii și nu rezolvă totul în locul copiilor ci îi îndrumă în rezolvarea problemelor.
Impact: Drept urmare, acești copii vor fi adulți echilibrați emoțional, sociabili și empatici cu reușite profesionale dar și în viața de zi cu zi.
Le va fi ușor să comunice cu cei din jur chiar și în situații conflictuale reușind să gestioneze o posibilă problemă.
Neimplicat/indiferent
Acești părinți nu au așteptări de la copii iar comunicarea cu ei este deficitară sau inexistentă.
Nu manifestă empatie sau înțelegere față de copii pentru că pur și simplu sunt absenți, din diferite motive.
Nu se implică în acțiunile copiilor lăsându-i să se descurce considerând că se vor autoeduca.
Impact: Mai târziu, acești copii se vor confrunta cu o stima de sine foarte scăzută și le va veni foarte greu să își controleze emoțiile.
Vor lega prietenii mai greu și vor avea probleme în a-și manifesta la rândul lor sentimentele față de alte persoane.
Sunt predispuși la depresie și dependențe fiind copii care nu s-au simțit niciodată iubiți cu adevărat.
Stiluri de parenting – cum aflați ce stil aplicați?
Iată deci, acestea sunt cele mai cunoscute 4 stiluri de parenting și cum spuneam mai sus, mulți părinți aplică o combinație de 2 stiluri atunci când se ocupă de educația copilul.
Chiar dacă și-ar dori să fie echilibrați, fără să își dea seama, au momente când sunt permisivi sau autoritari. Această fluctuație este determinată de felul în care au fost educați la rândul lor.
Pentru a determina stilul de parenting pe care îl practicați în procesul de educare al copiilor, trebuie să acordați atenție sporită la modul în care ați fost educați și cum se reflectă acesta în comportamentul față de copii.
De-a lungul timpului au fost dezvoltate teste în acest sens pentru ca părinții să poată determina comportamentul adoptat în relațiile cu copiii. Pentru asta este necesar să răspundeți cât mai sincer la întrebările testelor găsite în mediul online.
Stiluri de parenting – cum puteți schimba stilul aplicat?
După ce ați determinat stilul de parenting pe care îl aplicați în relația cu copiii și ați ajuns la concluzia că nu este tocmai ceea vă doriți, acesta poate fi modificat în măsura în care există această dorință.
Această schimbare vine la pachet cu schimbări importante în comportamentul părintelui care trebuie să aibă în vedere îmbinarea a trei elemente importante: tipul de atașament, disciplina fără pedepse sau recompense și vindecarea/gestionarea traumelor sau eliberarea de stres.
Practic, pentru a putea vorbi despre o schimbare în ce privește stilul adecvat din cele 4 stiluri de parenting, este necesară o reeducare a părinților.
Pentru ca acest lucru să fie posibil este important ca părinții să conștientizeze că există un deficit în educarea oferită copiilor și pot porni procesul de schimbare de la conștientizarea traumelor personale și vindecarea lor (sau mai bine spus, acceptarea și gestionarea lor).
Ulterior, părinții trebuie să evite stresul pentru a-și putea păstra calmul chiar și în situații mai puțin plăcute în relația cu copiii.
Nu în ultimul rând, trebuie să renunțe la cerințele mari de la copii și să renunțe la ideea pedepselor sau a recompenselor.
Stiluri de parenting – echilibrul, recomandarea specialiștilor
Așa cum probabil v-ați așteptat, dintre cele 4 stiluri de parenting, stilul echilibrat/democratic este cel recomandat de specialiștii în educarea și disciplinarea copiilor.
De ce tocmai acesta? Pentru că evită extremele dar cel mai important, are un impact pozitiv asupra laturii emoționale a copiilor precum și a dezvoltării lor.
Aplicând acest tip de educare, copiii vor deprinde la rândul lor esența echilibrului care îi va ajuta să gestioneze câct mai corect, toate situațiile ivite pe parcursul vieții.
Concluzie
Iată deci cât de importante sunt metodele de parenting pe care le implementați în educarea copiilor.
Pentru a putea înțelege mai bine de ce sunt importante aceste stiluri de parenting, țineți cont de un singur lucru: copiii pot uita tot ce le-ați spus, de câte ori i-ați certat sau pedepsit, însă nu vor uita niciodată felul în care i-ați făcut să se simtă.
Tabăra de vară și Tabăra de Germană vin în sprijinul părinților cu informații și activități interesante atât pentru părinți, cât și pentru copii, pentru a-i ajuta să stabilească o relație părinte-copil sănătoasă și benefică în dezvoltarea micuților.
