Asertivitatea la copii privește exprimarea sentimentelor și dorințelor într-un mod echilibrat și este o abilitate personală și interpersonală esențială. În toate interacțiunile asertivitatea la copii îi poate ajuta pe aceștia să se exprime într-un mod clar, deschis și rezonabil.

A fi asertiv înseamnă capacitatea de apărare a drepturilor și nevoilor proprii sau ale altora într-un mod calm și pozitiv, fără a fi agresiv sau fără a accepta în mod pasiv o nedreptate. Astfel copiii pot să acționeze în propriile lor interese fără anxietate excesivă, să-și exprime sentimentele sincer în mod confortabil și să-și susțină părerile.

Asertivitatea la copii

Comportamentul asertiv la copii include:

  • Exprimarea dorințelor, gândurilor și sentimentelor și încurajarea celorlalți să facă la fel;
  • Ascultarea părerilor altora și răspunsul echilibrat, indiferent dacă este de acord cu aceste opinii sau nu;
  • Acceptarea responsabilităților și deschiderea pentru a cere ajutor;
  • Exprimarea aprecierii celorlalți pentru ceea ce fac;
  • Admiterea greșelilor și deschiderea pentru a cere iertare;
  • Tratarea celorlalți cu egalitate și respect.

Lipsa asertivității la copii

Comportamentul pasiv sau neasertiv la copii înseamnă conformarea accentuată la dorințele altora și poate influența negativ încrederea în sine.

Deseori, copiii adoptă un răspuns pasiv, deoarece au o nevoie puternică de a fi plăcuți și aprobați de ceilalți, mai ales de părinți. Cu cât vor acorda mai multă semnificație dorințelor și sentimentelor celorlalți, cu atât vor considera mai puțin importante propriile nevoi. Pasivitatea la copii rezultă în eșecul de a-și comunica gândurile sau sentimentele. Astfel ei pot face lucruri pe care nu doresc să le facă, în speranța că ar putea face plăcere altora, permițând celorlalți să ia decizii pentru ei.

Pe termen lung, dacă un copil nu reușește să-și exprime sentimentele și gândurile și se conformează la dorințele celorlalți, încrederea în sine se va deteriora tot mai mult. Experiențele negative în încercările de a fi asertiv și nerespectarea susținută a dorințelor copilului pot contribui la dezvoltarea unui comportament pasiv.

Cum încurajăm asertivitatea la copii?

Deși nu vine în mod firesc tuturor copiilor, asertivitatea este o abilitate care poate fi dezvoltată, acest lucru ajutând copilul să-și exprime opiniile, dorințele și să-și apere drepturile. Asertivitatea crește încrederea în sine a copilului și îmbunătățește capacitatea de a forma și menține relații mai puternice. Dezvoltarea asertivității la copii este foarte valoroasă, deoarece această capacitate se va menține și în următoarele etape de viață. Asertivitatea la copii poate fi încurajată și dezvoltată prin următoarele metode:

Discutarea limitelor personale

Conceptul de limite este esențial pentru înțelegerea asertivității. Primul pas este discutarea cu copilul despre limitele personale adecvate în toate formele ei: limite fizice, emoționale, legale, limite la școală și la locul de joacă etc.

În privința spațiului fizic se poate explica copiilor că au dreptul la autonomie corporală și ar trebui să comunice de fiecare dată dacă aceste drepturi au fost încălcate. Granițele emoționale sunt un alt aspect al granițelor personale. De exemplu, este important ca copilul să înțelegă că dacă cineva este nerespectuos cu el, are dreptul de a-i vorbi despre modul în care îl face inconfortabil.

Explicarea importanței asertivității

Asertivitatea la copii este necesară pentru stabilirea siguranței și încrederii în relații. Dacă un copil crește cu teama de a se exprima, ar putea deveni pasiv și să aibă resentimente în relațiile sale viitoare.

În funcție de vârsta copilului, este posibil să nu înțeleagă conceptul în totalitate. Important este să înțeleagă că e bine să se exprime și să comunice despre ceea ce își dorește cu adevărat. Cu îndrumarea unui părinte poate învăța treptat cum să ceară ceea ce își dorește și să arate respect în același timp.

Aprecierea asertivității

Este important ca cuvintele copilului să fie auzite și respectate. Aceasta nu înseamnă să facă ce dorește întotdeauna. Înseamnă doar ascultarea copilului și recunoașterea sentimentelor acestuia. În cazul granițelor fizice stabilite de copil este esențial ca acestea să fie respectate. De exemplu, dacă nu dorește să dea o îmbrățișare, această limită trebuie respectată fără a face copilul să se simtă vinovat.

Părinții pot consolida comportamentul asertiv prin aprecierea momentelor când copilul își comunică dorințele în mod echilibrat. Chiar dacă are o părere sau o dorință cu care părintele nu este de acord, copilul se va simți încurajat dacă este lăudat pentru că s-a exprimat.

Încurajarea exprimării sentimentelor

Copiii au nevoie să se simtă în siguranță și confortabil fiind ei înșiși în orice situație. Acest tip de încredere și asertivitate începe la o vârstă fragedă. Atunci când copiii încep să-și exprime emoțiile, este important ca părinții să nu-i facă să se simtă vinovați pentru exprimarea sentimentelor negative.

Dacă copiii sunt liberi să-și exprime emoțiile pozitive și negative într-un spațiu sigur, învață cum să-și gestioneze emoțiile și să se exprime în diverse situații. Copiii au nevoie de un spațiu sigur pentru a fi supărați sau triști, fără teamă de consecințe negativ

Implicarea în activități de grup

Activitățile de grup sunt o modalitate excelentă pentru copii de a-și consolida încrederea în sine și de a-și exercita asertivitatea. Uneori poate fi mult mai intimidant să se apere în fața semenilor decât în ​​fața persoanelor cu autoritate. Când copilul lucrează în echipă, el nu învață doar cooperarea și compromisul, ci învață și cum să se exprime pentru a-și îndeplini sarcinile cu succes.

Acesta este motivul pentru care sportul și implicarea în diferite activități de grup, tabere și jocuri sunt adesea încurajate în rândul copiilor. Astfel, copiii înțeleg diferența dintre agresivitate și asertivitate, lucrează împreună pentru a atinge un scop comun și învață să se exprime între colegi.

Demonstrarea asertivității

Nu există o modalitate mai bună de a-i învăța pe copii să fie asertivi decât prin exemplu. Este important ca părinții și alți adulți din familie să fie conștienți de modul în care interacționează cu membrii familiei și cu prietenii, fiindcă copiii observă și copiază acest comportament.

Dacă părintele își exprimă opinia într-o situație, este bine să fie consecvent și să nu se contrazică prin acțiunile sale, iar dacă încalcă limitele cuiva să își recunoască greșeala și să-și ceară iertare. Cel mai bun mod de a încuraja asertivitatea la copii este de a o demonstra în mod regulat în viața de zi cu zi.

Cartea cu titlul Asertivitatea. Cum să rămâi ferm indiferent de situație de Conrad și Susan Potts este un ghid practic care poate fi de ajutor adulților în dezvoltarea asertivității.

Luarea deciziilor

Există în fiecare zi o oportunitate de a lăsa un copil să ia propriile decizii. Este important ca acesta să fie lăsat să facă propriile sale greșeli. Dacă face greșeli, în cele din urmă va învăța din ele și va crește capacitatea de a fi asertiv pe termen lung.

Atunci când părinții sunt prea critici și văd succesul și eșecul copilului ca fiind al lor, așteptările sunt prea mari și au un impact negativ asupra stimei de sine a copilului. Acest lucru împiedică copilul să-și exercite asertivitatea, costul eșecului de a nu se ridica la așteptările părinților fiind prea mare. Este mai ușor pentru copil să evite luarea deciziilor și riscul de a greși și a fi criticat.

Gestionarea emoțiilor

O mare parte a dezvoltării asertivității la copii constă în a învăța copilul cum să-și gestioneze emoțiile atunci când se exprimă. A reacționa din mânie și a striga la cineva este un exemplu de expresie emoțională necorespunzătoare. Este important să învețe cum să-și comunice furia, tristețea și nevoile într-un mod respectuos, care să nu lase cealaltă persoană să simtă teamă sau lipsă de respect.

Învățarea consecvenței

Poate cea mai importantă parte a asertivității la copii este să învețe să fie consecvenți. Dacă cineva își exprimă dorința și totuși permite încălcarea limitei mai târziu arată că nu ia în serios ceea ce spune. Este important ca părinții să fie un exemplu, respectându-și cuvântul. Dacă copilului i se spune că nu poate avea o prăjitură înainte de cină, și totuși o primește când începe să plângă, învață că cuvântul părintelui însemnă foarte puțin în lumina reacției sale emoționale.

Asertivitatea la copii le permite acestora să fie atenți la ceilalți, în timp ce au grijă ca propriile nevoi să fie respectate. Astfel ei pot să-și exprime dorințele cu încredere, fără să le fie teamă de ceea ce ar putea crede sau spune ceilalți.

Dacă copiii învață că nu sunt responsabili pentru gestionarea emoțiilor celorlalți și că sunt responsabili doar pentru gestionarea propriilor emoții, le va permite să trăiască cu libertate emoțională și încredere. Toate acestea contribuie la o viață mai fericită, cu relații echilibrate și mai puțin stres și anxietate.