dezvoltarea copilului de la 3 la 18 ani

Dezvoltarea copilului – de la 3 la 18 ani – Dezvoltarea umană este un proces de schimbare care începe în momentul concepției și continuă pe durata întregii vieți. Până la vârsta de 18 ani se poate vorbi despre „dezvoltarea copilului”.

Schimbările sunt comune pentru cei mai mulți copii. Procesul dezvoltării, însă, include și acei factori speciali, particulari, care creează diferențe. În acest sens, copiii care învață foarte repede și gândesc foarte complex, devenind genii, și aceia care au nevoie de un timp dublu sau triplu de învățare, pentru a ajunge, sau nu, la aceleași rezultate – pot fi un exemplu.

Dezvoltarea copilului are loc pe 3 arii principale și, desigur, depinde de vârstă. Pe scurt, dezvoltarea fizică înseamnă tot ceea ce ține de transformarea corpului, a creierului și a abilităților motorii. Dezvoltarea cognitivă presupune modificări la nivelul gândirii, al funcțiilor executive, al limbajului, raționamentului și memoriei. Spre exemplu, unul dintre instrumentele extrem de utile pentru dezvoltarea cognitivă este aritmetica mentală. Dezvoltarea socio-emoțională aduce în prim plan schimbări la nivelul emoțiilor, autocontrolului și relațiilor sociale.

Pentru că cele 3 domenii cântăresc greu în informații esențiale, acestea vor fi detaliate în rândurile care urmează.

Dezvoltarea copilului – PREȘCOLARI

PREȘCOLARI

Perioada preșcolarității este cuprinsă între vârstele 3-6 ani. Aici au loc poate cele mai multe, variate și complexe schimbări din dezvoltarea copilului. Copiii încep să alerge, să sară, să arunce cu mingea, să deseneze – să se miște mai mult, mai variat. De asemenea, este perioada în care părinții observă o preferință a copilului pentru mâna stângă sau dreaptă.

Dezvoltarea fizică

Între 3 și 6 ani, copiii încep să își piardă din rotunjimile caracteristice bebelușilor, dezvoltând o structură mai atletică. Trunchiul și membrele devin din ce în ce mai lungi, sistemul muscular se dezvoltă și el  pentru a face corpul copilului să devină tot mai puternic. Sistemul respirator și circulator își cresc capacitatea de funcționare și ajută la îmbunătățirea sistemului imunitar.

Aceste schimbări în dezvoltarea copilului, coordonate de creierul și sistemul nervos ambele încă în proces de schimbare, sunt promotorii dezvoltării unor abilități motorii.

În ceea ce privește dezvoltarea creierului, la vârsta de 3 ani, volumul acestuia ajunge la 90% din volumul creierului unui adult. Densitatea sinapselor din cortexul prefrontal atinge vârful la 4 ani. În același timp, mielinizarea structurilor care controlează auzul este, și ea, aproape completă. O dată ajuns la vârsta de 6 ani, creierul are un volum de 95%.

Dezvoltarea ariilor senzitive și motorii ale cortexului cerebral permit o mai bună coordonare între ceea ce vrea copilul să facă și ceea ce poate să facă. Preșcolarii fac progrese serioase în ceea ce privește abilitățile motorii grosiere. Acestea sunt evidențiate când copilul face o activitate care implică folosirea mușchilor mari ai organismului (alergat, mers cu bicicleta, sărit coarda etc).

Dezvoltarea cognitivă

Jean Piaget denumește etapa preșcolară din dezvoltarea copilului stadiul preoperațional. Asta deoarece copiii încă nu au capacitatea de a se angaja în operații mentale logice, așa cum o vor putea face după vârsta de 6 ani. Caracteristica principală a acestui stadiu este gândirea simbolică.

Un exemplu de gândire simbolică este următorul: un copil stă afară, în curtea casei, într-o zi toridă de vară. Cere o înghețată. El nu a văzut, anterior, imaginea înghețatei. Își amintește doar gustul și scopul acesteia. În acest stadiu de dezvoltare, copilul nu mai are nevoie să vadă sau să audă un stimul pentru a se gândi la el.

Tocmai această absență a indiciilor senzoriale caracterizează , în dezvoltarea copilului, funcția simbolică: abilitatea de a utiliza simboluri sau reprezentații mentale – numere, cuvinte, imagini – alături de care copilul atașează un înțeles. Simbolurile îi ajută pe copii să-și amintească și să se gândească la lucruri care nu sunt, fizic, prezente.

O dată ce dezvoltarea gândirii simbolice avansează, apar unele concepte esențiale pentru dezvoltarea cognitivă:

  • înțelegerea cauzalității – în acest stadiu, copiii pot face unele legături de tipul cauză-efect, însă nu vor fi logice. Ce înseamnă acest lucru? Aceștia vor relaționa 2 evenimente, mai ales evenimente care s-au întâmplat unul după celălalt, chiar dacă între cele două nu există o legătură logică.
    Un exemplu în acest sens: un copil sparge ceva în casă. Mama îl ceartă. Următoarea zi, în timp ce copilul se joacă, părinții au o discuție mai aprinsă, total nerelaționată cu ceea ce a spart copilul. La finalul acesteia, mama deci să plece de acasă pentru câteva ore să se liniștească. În acel moment, copilul va face următoarea legătură: „Mami a plecat pentru că eu am fost rău și am spart…”. Ceea ce nu este deloc adevărat, însă astfel de legături, lipsite de logică, de tipul cauză-efect sunt normale în dezvoltarea copilului atunci când acesta se află în stadiul preoperațional.
  • identitatea – înțelegerea conceptului de identitate presupune faptul că, după vârsta de aproximativ 4 ani, copilul își dă seama că oamenii și celelalte lucruri din jurul lui rămân același lucru indiferent dacă li se schimbă forma, mărimea, culoarea etc. Spre exemplu, copilul va înțelege că mama lui este tot mama lui chiar dacă într-o zi are părul lung și a doua zi se tunde; o cutie este tot o cutie chiar dacă este pătrată, dreptunghiulară, roșie, verde, mai mare sau mai mică ș.a.m.d.
  • categorizarea – în jurul vârstei de 4 ani, copilul reușește să identifice, după 2 criterii, similaritățile și diferențele dintre obiecte. Astfel, el poate face categorii după formă și culoare, după lungime și formă, după obiectele cu viață și cele fără viață etc.
  • numărul – în perioada preșcolarității, dezvoltarea copilului aduce cu sine și acest lucru – copiii încep să înțeleagă mai bine conceptul de număr. În jurul vârstei de 4 ani, cei mai mulți dintre copii au deja în vocabularul lor cuvinte prin care pot face comparații între cantități. Pot spune cu certitudine că un copac este mai înalt decât altul, că într-un pahar este mai multă apă decât în cel de lângă. De asemenea, știu că dacă au o jucărie și li se mai dă o jucărie vor avea 2 jucării, deci mai mult decât au avut înainte.

Tot în perioada preșcolară, dezvoltarea copilului include îmbunătățirea atenției, a vitezei și eficacității cu care procesează informațiile. Încep, astfel, să apară modificări în procesul memoriei. Se dezvoltă memoria de lungă durată, copilul fiind capabil să-și creeze amintiri de lungă durată.

Vocabularul devine tot mai bogat pe măsură ce copilul înaintează în vârstă. Dacă la vârsta de 3 ani acesta cunoaște în jur de 900 de cuvinte, la 6 ani poate ajunge până la 2,600 de cuvinte. Însă numărul cuvintelor pe care le înțelege este de aproximativ 20,000. Vocabularul se dezvoltă rapid deoarece copilul are capacitatea de a asocia unui cuvânt sensul pe care acesta îl are, chiar dacă aude cuvântul doar o dată sau de 2 ori.

Dezvoltarea socio-emoțională

Aceasta este perioada din dezvoltarea copilului în care acesta înțelege mai bine cine este el și care este rolul lui în această lume. Cel mai important aspect care se dezvoltă, din punct de vedere socio-emoțional, este conceptul de sine. Acesta reprezintă imaginea de ansamblu a tuturor abilităților și trăsăturilor unei persoane. Harta a cine este fiecare om, cu adevărat.

Conceptul de sine este o structură cognitivă, un sistem descriptiv și evaluativ al reprezentațiilor fiecărei persoane despre ea însăși. El determină cum anume se simte un individ gândindu-se la el însuși și astfel îi ghidează acțiunile, comportamentele. Copiii reușesc să incorporeze în imaginea lor de sine și felul în care îi văd ceilalți.

Conceptul de sine are câteva componente importante:

  • stima de sine – aceasta este partea evaluativă a conceptului de sine și cuprinde judecățile pe care copiii le fac despre ei și despre acțiunile lor. Stima de sine este bazată pe dezvoltarea abilității cognitive de a se descrie și defini pe ei însuși.
  • autoreglarea emoțiilor – este una dintre cele mai avansate modificări în dezvoltarea copilului în această perioadă. Copiii își înțeleg mai bine emoțiile și astfel pot controla mai bine felul în care le arată. Preșcolarii pot vorbi despre emoțiile pe care le simt și pot discerne între emoțiile lor și ale celorlalți. Înțeleg, de asemenea, că acestea sunt conectate cu experiențele și dorințele fiecăruia: dacă cineva primește ceea ce își dorește, va fi fericit, altfel va fi trist.
  • identitatea de gen – dezvoltarea copilului înseamnă și identitate. Copiii încep să devină tot mai conștienți de feminitatea sau masculinitatea lor și de implicațiile pe care fiecare gen le are în societatea în care trăiesc ei. Diferențele cognitive sunt foarte mici între fete și băieți. Unele dintre diferențe, conform studiilor, ar fi că fetele (nu s-a generalizând spunând că toate fetele) se descurcă mai bine la teste de fluență verbală sau memorie în ceea ce privește locația unui obiect, pe când băieții înțeleg mai bine analogiile verbale sau spațialitatea obiectelor. Testele de inteligență nu arată diferențe.

Dezvoltarea copilului – ȘCOLARII

ȘCOLARII

Dezvoltarea fizică

Când se ajunge la vârsta școlară, dezvoltarea copilului, din punct de vedere fizic, încetinește considerabil. Copiii cresc cu o medie de 5 cm pe an între 6 și 11 ani. Deși nu se observă schimbări de pe o zi pe alta, aceștia încep, încet, încet, să-și formeze trăsăturile care îl vor defini ca adult.

Pentru a crește sănătos și pentru a face față efortului depus în această perioadă, copiii au nevoie de 2,400 calorii pe zi. Nutriționiștii recomandă o dietă variată în fructe și legume, dar și un consum ridicat de carbohidrați.

Încep, de asemenea, să doarmă mai puține ore pe noapte decât în perioada preșcolară. Dacă între 3 și 6 ani aveau nevoie de 11 ore de somn, după 6-7 ani vor dormi aproximativ 9 ore pe noapte.

Dezvoltarea copilului înseamnă că emisferele cerebrale se maturizează și ele, în continuare. Cercetările din acest domeniu evidențiază faptul că în această perioadă de vârstă, scade densitatea materiei cenușii (care este formată din corpul neuronilor) în anumite arii. Această scădere este compensată de o creștere a materiei albe (terminațiile neuronilor – dendrite și axoni).  Astfel, informația transmisă la nivel neuronal este mai rapide și mai bine filtrată. În același timp, toate procesele cerebrale sunt mai eficiente.

Dezvoltarea cognitivă

Dezvoltarea copilului la 7 ani îl face pe acesta să intre în stadiul operațiilor concrete, conform teoriei lui Piaget. În acesta, el începe să înțeleagă din ce în ce mai bine conceptele de relații spațiale, cauzalitate, categorizare, raționament inductiv, conservare și număr.

  • relații spațiale – în jurul vârstei de 7 ani, copiii pot merge singuri spre școală și înapoi acasă tocmai pentru că înțeleg mai bine relațiile spațiale dintre obiecte. Își pot forma o idee despre cât de departe este un loc de un altul și cât durează până ajung dintr-un loc în altul. Au, de asemenea, capacitatea de a-și face puncte de reper. Experiența joacă un rol foarte important. Copilul care merge pe jos la școală și înapoi acasă devine mult mai familiar cu locurile prin care trece și le poate reține mult mai ușor.
    Dezvoltarea copilului conturează și abilitatea de a folosi hărți și cea de a comunica anumite informații care țin de spațialitate. Înțelegerea legăturii logice de tip cauză – efect se dezvoltă și ea. Copiii vor înțelege influența atributelor fizice (ex: numărul obiectelor de o parte și de alta a unei mese) mai repede decât înțeleg influența factorilor spațiali (ex: distanța dintre obiectele de pe o masă și centrul mesei).
  • categorizarea – pe măsură ce continuă dezvoltarea copilului, se îmbunătățește abilitatea de a face categorii. Aceasta îi face pe copii să gândească logic. Dezvoltarea acesteia include dezvoltarea mai multor alte abilități printre care inferența de tranziție. Ce înseamnă acest lucru? Cel mai bine ar fi specificat printr-un exemplu. Unui copil îi sunt arătate 3 bețe de culori diferite: roșu, galben și verde. I se arată că bățul galben este mai lung decât cel verde și cel verde este mai lung decât cel roșu. Fără a mai compara fizic cele două bețe, copilul poate spune cu certitudine că bățul galben este mai mare decât cel roșu.
  • raționamentul inductiv  – copiii observă un anumit detaliu la o categorie de oameni, plante, animale, și concluzionează că toți oamenii, toate plantele sau animalele au acel detaliu. Un exemplu ar fi: un copil se joacă în curte cu un câine. Acesta începe să latre. Zilele următoare aude lătratul câinelui unui vecin. Și astfel concluzionează că toți câinii latră.
  • conservare – dezvoltarea copilului presupune înțelegerea conceptului de conservare. Atunci când rezolvă anumite probleme, copiii pot da răspunsul din cap, fără a măsura sau cântări fizic obiectele. Mai specific: dacă două bucăți identice de plastilină sunt modelate într-o minge și un animal, copilul va știi să spună ca atât mingea cât și animalul conțin aceeași cantitate de plastilină. Va știi că indiferent ce formă iau bucățile de plastilină, aceasta rămâne tot plastilină.
  • număr – o dată ajunși la vârsta de 6-7 ani, copiii pot număra din cap, fără a mai fi nevoie să numere pe degete sau diverse obiecte. Dacă sunt întrebați cât fac 5 cu 3, ei vor știi să numere de la 5 încă 3 numere și vor da răspunsul corect. În următorii 2, 3 ani, vor putea face și calculul direct, fără a mai număra.

Dezvoltarea copilului în această perioadă presupune și dezvoltarea funcțiilor executive precum atenția și memoria.

  • atenția – copiii se pot concentra mult mai mult decât în etapa preșcolară. Pot filtra informația astfel încât să fie atenți la informațiile care îi interesează și să ignore ceea ce nu îi interesează. Cu cât cresc, cu atât mai mult vor putea împiedica informația care nu este necesară să intre în memoria de lucru. Abilitatea de a folosi atenția selectivă este un predecesor pentru dezvoltarea controlului inhibitor – supresia voluntară a unui răspuns / comportament nedorit.
  • memoria – eficiența memoriei de lucru crește foarte mult în perioada de școală. Dezvoltarea acesteia pregătește terenul pentru o varietate de alte abilități. Conform studiilor, sunt îmbunătățiri în ceea ce privește capacitatea de procesare a informației și viteza de procesare.

Dezvoltarea socio-emoțională

Din punct de vedere socio-emoțional, cel mai important aspect care se dezvoltă în acest interval de vârstă este conceptul de sine. Ei vor putea să se gândească la ei însuși într-o formă mult mai complexă. În timp ce copiii mai mici se descriu folosind termeni concreți (Am părul blond. Am un cățel.), școlarii pot vorbi prin termeni psihologici,prin emoții sau atitudini atunci când se descriu pe ei (Cred că sunt un prieten bun. Îmi place să descopăr lucruri noi.)

Până la vârsta de aproximativ 8 ani, copiii au un limbaj de genul alb-negru (Nu sunt niciodată speriat. Sunt întotdeauna fericit.). Pe măsură ce cresc, pot observa și nuanțele de gri (M-aș simți trist dacă nu ar fi cineva lângă mine, cineva cu care să mă joc.) Datorită dezvoltării conceptului de sine, dezvoltarea copilului presupune și înțelegerea mult mai bună a emoțiilor și controlul acestora.

În ceea ce privește stima de sine, aceasta tinde să scadă în acest interval de vârstă. Sunt mai multe motive pentru care se întâmplă acest lucru:

  • În primul rând, apare comparația între ei și co-vârstnicii lor. Astfel, auto-evaluările lor despre ei însuși capătă o notă realistă, scăzând din nivelul ideației la care se aflau când erau mai mici.
  • În al doilea rând, feedback-ul pe care îl primesc de la profesori îi ajută, sau nu, să-și mențină un anumit nivel al stimei de sine. Dacă la o vârstă mai mică de 7 ani un copil ce primește un feedback despre succesul sau eșecul lui poate ignora ce i se spune, la vârsta școlară nu se mai întâmplă acest lucru. Copiii iau în considerare feedback-ul pentru desfășurarea viitoarelor lor comportamente. Încep să-și creeze o imagine mai realistă despre ei.

Pe măsură ce înaintează în vârstă, copiii conștientizează și înțeleg mai bine emoțiile celorlalți și pot răspunde mult mai acurat la distresul emoțional al celorlalți. În jurul vârstei de 7 sau 8 ani, de obicei, copiii sunt conștienți de existența emoțiilor de rușine, mândrie. De asemenea, au o idee mult mai clară despre diferența dintre vinovăție și rușine. În același timp, reușesc să înțeleagă și să-și controleze emoțiile conflictuale.

Perioada școlară este un moment foarte bun pentru a practica anumite activități pentru dezvoltarea personală a copilului.

Dezvoltarea copilului – PRE-ADOLESCENȚII

PRE-ADOLESCENȚII

Perioada pre-adolescenței este încadrată în intervalul 11-15 ani. În această perioadă, pubertatea începe să-și facă simțită prezenta. Aceasta aduce un flux de hormoni care produc multe schimbări ce caracterizează această perioadă de tranzit.

Dezvoltarea fizică

Dezvoltarea copilului continuă cu anii pre-adolescenței. Aceștia sunt definiți de multiple schimbări corporale, atât pentru băieți, cât și pentru fete. Ei „oferă” cele mai multe surprize pentru că marchează începutul tranziției de la copil la adolescent. Cele mai comune schimbări sunt următoarele: modificarea vocii (în special la băieți), creșterea părului pubian (dar și în alte zone ale corpului cum ar fi axila), dezvoltarea organelor sexuale secundare, oasele cresc și ele, semnificativ, în lungime. De asemenea, apare acneea și anumite modificări ale mirosului corporal. Pentru fete, pubertatea marchează începutul ciclului menstrual.

Toate aceste schimbări se întâmplă la momente diferite de timp pentru fiecare pre-adolescent. Factorii genetici și genul joacă un rol foarte important în dezvoltarea copilului în ceea ce privește aceste modificări.

Creierul pre-adolescenților este în continuă dezvoltare. Una dintre schimbările care încep în perioada școlară are loc la nivelul corpului callos – structura ce leagă cele 2 emisfere cerebrale. Mielinizarea progresivă a fibrelor din corpul callos permite ca informația să fie transmisă mai rapid. În același timp, acesta este mai bine integrată. Din acest punct de vedere, dezvoltarea copilului (tot copil este și pre-adolescentul), care continuă până la 15 ani, îmbunătățește anumite funcții precum memoria, atenția, limbajul și vorbirea.

Dezvoltarea cognitivă

Din punct de vedere cognitiv, pre-adolescenții își dezvoltă o gândire mult mai complexă, în special când vine vorba despre luarea deciziilor, atât la școală, cât și acasă. În același timp, aceștia încep să folosească mai mult operațiile logice, mai ales la școală. Ceea ce se mai schimbă este faptul că pre-adolescenții încep să-și formeze păreri tot mai acurate despre anumite subiecte și le susțin foarte bine. Astfel, aceștia pot avea discuții despre ce sport le place și de ce, ce fel de personalitate sau înfățișare li se pare atractivă, sau chiar ce reguli parentale ar trebui schimbate.

Dezvoltarea socio-emoțională

Din cauza fluxului de hormoni, din punct de vedere socio-cognitiv, pre-adolescenții traversează perioade de carusel emoțional. Au emoții mai puternice, iar starea de dispoziție este impredictibilă. Acestea pot duce, de multe ori, la conflicte. Creierul este într-o continuă dezvoltare, iar acum el învață să-și controleze emoțiile.

În ceea ce privește emoțiile altor persoane, s-ar putea ca pre-adolescenții să fie mult mai sensibili. Cu toate acestea, încă nu pot citi corect expresiile faciale sau limbajul corpului. Adesea le pot interpreta conform propriilor filtre, ceea ce îi face să reacționeze ne-adecvat, uneori.

În acest interval de vârstă, pre-adolescenții încep să fie mult mai conștienți de felul în care arată. De cele mai multe ori, din cauza aspectului fizic pe care îl găsesc mai puțin frumos, stima lor de sine are de suferit. Încep să se compare din ce în ce mai mult cu ceilalți.

Dezvoltarea copilului în vârstă de 11-15 ani vine, de asemenea, cu asumarea comportamentelor de risc. Se pot lua decizii pe grabă, fără a se analiza riscurile la care copilul este supus. Abilitatea de a lua decizii este încă în dezvoltare și pre-adolescentul nu este pe deplin conștient de consecințele comportamentelor sale.

Din punct de vedere social, aceasta este vârsta la care este în mare căutare identitatea. Sarcina cea mai importantă este aceea de a descoperi cine sunt ei, cu adevărat. De aceea, este foarte probabil ca cei mai mulți dintre copii să încerce, în permanență, noi stiluri vestimentare, noi genuri de muzică etc.

Identitatea sexuală intră și ea în această categorie. Sunt interesați de relații romantice și pot chiar fi atrași de unele vedete.

Încep, de asemenea, să-și dezvolte propriul set de valori și sunt curioși: pun din ce în ce mai multe întrebări. Încep să își dorească să petreacă mai mult timp cu prietenii lor, decât cu familia. Acest lucru se întâmplă pentru că apar tot mai multe diferențe de viziuni între pre-adolescent și membrii familiei și adesea apar conflicte.

Dezvoltarea copilului – ADOLESCENȚII

ADOLESCENȚII

Dezvoltarea copilului ajunge și în anii adolescenței. Aceasta oferă oportunitatea de creștere, nu doar pe dimensiunea fizică, dar și din punct de vedere cognitiv, social, din perspectiva autonomiei, a stimei de sine și a intimității. Perioada de vârstă este între 15 și 18 ani.

Dezvoltarea fizică

Perioada pubertății continuă și în adolescență. Aceasta cere corpului un nivel de grăsimi un pic mai ridicat pentru ca reproducerea să poate avea loc, dacă este cazul. Așadar, fetele care dețin acest procent, pot ajunge mai repede la pubertate. În pre-adolescență sau chiar mai devreme. Studiile au demonstrat că acumularea de leptină, un hormon care are rol în obezitate, stimulează hipotalamusul. Acesta îi transmite un semnal glandei pituitare. La rândul ei, aceasta atenționează glandele sexuale să crească secreția de hormoni – pubertatea.

Dezvoltarea copilului, deja adolescent, înseamnă și maturizarea din punct de vedere sexual. Pe măsură ce înaintează în vârstă, organele sexuale, atât cele primare cât și cele secundare, se dezvoltă tot mai mult. Cele din urmă sunt semne fizice ale maturizării sexuale. Pentru fete, dezvoltarea, din punct de vedere fizic, are loc cu 2 ani mai repede decât pentru băieți.

Vârful dezvoltării fizice este în jurul vârstei de 15 ani pentru fete, și 17 ani pentru băieți. În jurul acestor vârstei, atât fetele, cât și băieții ating înălțimea maximă pe care o vor avea pe durata vieții.

Dezvoltarea copilului în perioada adolescenței continuă cu dezvoltarea creierul. Schimbările majore care au loc la nivel cerebral au efecte asupra emoțiilor, judecatei, organizării comportamentelor și auto controlului. Acestea sunt influențate de panta ascendentă a dezvoltării cerebrale care are loc până la începutul perioadei de adult.

Asumarea riscurilor anumitor comportamente se întâmplă din cauza interacțiunii a două rețele neuronale: cea socio-emoțională și cea cognitivă. Rețeaua socio-emoțională îi face pe adolescenți să fie sensibili la stimuli sociali și emoționali precum influența co-vârstnicilor. În concordanță, rețeaua cognitivă este responsabilă de răspunsul la influența acestor stimuli.

Dezvoltarea cognitivă

Conform teoriei lui Piaget, dezvoltarea copilului, deja adolescent, urmează să ajungă la cel mai înalt nivel al dezvoltării cognitive: stadiul operațiilor formale. Acum își dezvoltă capacitatea de a gândi abstract. Aceasta le oferă posibilitatea de a manipula informația într-o manieră mai flexibilă. Pentru că nu mai sunt limitați de gândirea în termeni de „aici și acum”, ei pot înțelege timpul din punct de vedere istoric și chiar tot ceea ce ține de spațiul extra-terestru.

Pentru că dezvoltarea copilului aduce cu sine o gândire mult mai complexă, aceștia pot folosi simboluri pentru a reprezenta alte simboluri (ex: folosesc litera X pentru a simboliza un număr necunoscut). Astfel, pot învăța algebra și pot face diverse calcule matematice. Pot aprecia mai bine metaforele și în acest fel dobândesc o înțelegere profundă a literaturii. De asemenea, încep să gândească în termeni de ce poate fi, ce se poate întâmpla, nu doar în termeni de ce este, ce se întâmplă. Își pot imagina diferite posibilități pentru o problemă și astfel pot testa ipotezele.

Abilitatea de a gândi abstract are și implicații emoționale. În timp ce un copil de o vârsta mai mică își iubește părinții și urăște un coleg – gândire concretă -, adolescenții pot iubi libertatea și pot urî exploatarea – termeni abstracți.

Creierul adolescenților este în plin proces de maturizare, continuându-se ceea ce s-a început în pre-adolescență.

Dezvoltarea socio-emoțională

Ceea ce începe în pre-adolescență, continuă și în adolescență. Definiția acestor ani în dezvoltarea copilului este căutarea identității. Dezvoltarea cognitivă a adolescenților le permite să își formeze o teorie a sinelui – să-și seteze obiective, să-și construiască valori și credințe de la care să nu se abată. Sarcina cea mai dificilă la această vârstă este aceea de a confrunta identitatea cu confuzia identității. Adolescenții vor să devină adulți unici, cu un simț puternic al sinelui și astfel să aibă un rol valoros în societate. Fiind în căutarea identității – explorează. Ce anume? Multiple stiluri vestimentare, coafuri, muzică, filme, activități. Își pot schimba de multe ori grupurile de prieteni sau preferințele. Toate acestea ca, în final, să descopere cine sunt.

Dezvoltarea copilului a fost studiată de foarte mulți. Conform teoriilor lui Erik Erikson, identitatea se formează pe măsură ce adolescentul îndeplinește 3 „criterii”: își alege viitoarea meserie (eventual o și practică, dacă meseria îi permite să fie practicată de la această vârstă), adoptă un set de valori după care își trăiește viața și își dezvoltă identitatea sexuală. O dată bifate aceste criterii, adolescentul va știi cine este el cu adevărat.

Din punct de vedere social, la fel ca în perioada pre-adolescenței, tinerii preferă să petreacă mai mult timp cu cei de vârsta lor decât cu familia. Cu toate acestea, valorile celor mai mulți dintre adolescenți rămân apropiate de valorile membrilor familiei. Chiar dacă tinerii văd un model între colegii și prietenii lor, tot la părinți se întorc înainte de a-și testa aripile spre a zbura. Acest lucru se întâmplă deoarece, inconștient, majoritatea oamenii (mai ales până la vârsta de aproximativ 20 / 20 + ani) își consideră părinții  și familia ca fiind un loc sigur și confortabil  pentru momentele grele din viața lor.

Cu toate acestea, nu sunt excluse conflictele dintre părinți și adolescenți. Este o perioadă în care aceștia sunt în explorarea propriului eu, poate fac comportamente absurde, greșite, însă este extrem de important, pentru o dezvoltare armonioasă, să aibă relații puternice cu părinții lor. Să fie susținuți și să fie, în special, ascultați.

Dezvoltarea copilului – de la concepție până în perioada adolescenței – este extrem de complexă și fascinantă. Este uimitor să observi transformările prin care trece copilul. Sforile pe care le trag emisferele cerebrale conduc adesea la personalități schimbătoare, la explorarea a diferite comportamente, la dezvoltări fizice, cognitive și socio-emoționale care formează, de azi, adultul de mâine.

Există o mulțime de informații referitoare la dezvoltarea copilului, însă este recomandat să ne informăm din surse sigure și să facem diferența între mit și adevăr.