Care sunt miturile și adevărurile ce privesc dezvoltarea personală la copii? Sperăm ca acest articol să ofere o mai mare claritate subiectului propus. Pentru început va trebui să prezentăm felul în care se dezvoltă copiii în timp pe etape de dezvoltare din punct de vedere științific:
Copilăria timpurie (1-3 ani)
În această perioadă prinde contur conștiința propriei persoane, mai exact din al doilea an de viață. Limbajul comprehensiv și limbajul expresiv se dezvoltă rapid. Dezvoltarea și înflorirea limbajului are loc în al doilea an de viață. Tot atunci se modifică și natura jocului. Acum, copilul îşi poate reprezenta obiectele şi altfel decât sunt ele utilizate în realitate, prin intermediul imaginaţiei. Chiar sieşi îşi poate atribui roluri imaginate (ex: cowboy, prinţ, Superman, Peter Pan, fotomodel etc.)
Alte exemple: „jucatul de-a”, „un obiect devine un telefon”, „prieteni imaginari” etc. Cu toate astea, ei nu deviază de la realitate, ci o înlocuiesc pentru o perioadă de timp cu o lume a fanteziei.
Vârsta preșcolară (3-6 ani)
Familia rămâne „centrul universului” pentru copil dar tovarășii de joacă devin la rândul lor din ce în ce mai importanți. Forța fizică a copilului crește, se îmbunătățesc abilitățile motorii fine și grosiere.
Independența și autocontrolul se amplifică la rândul lor. Jocul, creativitatea și imaginația sunt din ce în ce mai elaborate. Datorită imaturității cognitive, par să existe o sumedenie de idei “ilogice” despre lume. Comportamentul este în mare măsură egocentric, dar înțelegerea perspectivei celorlalți este tot mai accesibilă copilului.
Vârsta școlară mică (6/7-10/11 ani)
Prietenii devin cei mai importanți pentru copil. Copiii încep să gândească logic, chiar dacă în mare
măsură gândirea lor este concretă. Egocentrismul lor se diminuează. Abilitățile lingvistice, precum și cele de metamemorie se perfecționează. Conceptul de sine capătă noi dimensiuni, afectând stima de sine. Creșterea fizică este încetinită.
Preadolescența – pubertatea (10/11-14/15 ani)
Au loc modificări de ordin fizic ample, rapide și profunde. Organismul atinge maturitatea reproductivă, fapt ce își pune amprenta asupra întregii vieți psihice, se declanșează o adevărată “furtună hormonală”.
Mituri la nivel colectiv, preconcepții și generalizări întâlnite în societate
Copiii nu pot gândi logic
Adevăr: Între 3 și 6 ani există multe idei ilogice despre lume, însă pe măsură ce ei cresc, încep să gândească tot mai logic.
Copiii sunt iraționali
Adevăr: Parțial adevărat, de la etapa vârstei școlare mici, încep să gândească tot mai logic și concret, iar egocentrismul se diminuează. Cum am menționat și la punctul anterior, între 3 și 6 ani există multe idei ilogice despre lume.
Copiii sunt răi
Adevăr: Copiii testează și experimentează lumea din jurul lor și își explorează propriile emoții, stări și comportamente în relație cu ceilalți. Prin urmare ei nu fac diferența exact dintre bine și rău. De aceea intervine educația părinților și a educatorilor care își pun amprenta asupra dezvoltării și formării lor.
Copiii nu pot înțelege anumite lucruri ce îi privesc doar pe adulți
Adevăr: Nivelul de înțelegere al copiilor e determinat de felul în care le este prezentată informația respectivă, dacă e potrivită cu capacitatea lor de receptare și de absorbire a informației. Contează să poți să-i explici pe limbajul său.
Copiii trăiesc mereu într-o lume a imaginației
Adevăr: Părinţii se pot îngrijora deseori că copilul lor este acaparat total de imaginaţie, dar această supoziţie este infirmată ştiinţific (Wooley, 1997). Când fanteziile ameninţă să devină prea reale, copiii dispun de anumite mecanisme care le permit întoarcerea la realitate.
Copiii mici nu posedă empatie
Adevăr: Din cauza că ei cunosc lumea experimentând-o, nu au avut suficiente experiențe prin care să își dea seama sau să vadă felul în care acțiunile și comportamentele lor îi afectează pe cei din jur. Empatia este abilitatea de a înțelege, percepe și simți emoțiile unei alte persoane, prin urmare se poate învăța și dezvolta în toate stadiile vieții.
Jocurile copiilor sunt imature
Adevăr: Copiii învață despre ei înșiși, despre ceilalți și despre lume prin intermediul jocului. De altfel se spune că cei ce au păstrat joaca în viața lor nu și-au îngropat sau uitat copilul interior.
Dezvoltarea socială prin intermediul jocului simbolic diferă în funcţie de vârstă. Când copiii reuşesc să realizeze conexiuni mai complexe în activitatea jocului, progresează şi spre creşterea sociabilităţii, iar jocul împreună cu alţii devine mai interesant şi mai captivant.
Un experiment realizat de Kane în 1992 prin observarea jocului „de-a balul regal” al unor fetiţe, a pus în evidenţă faptul că ele au folosit o lungă planificare şi negociere a detaliilor, rolurilor fiecăreia şi s-au ocupat de rezolvarea de conflicte. Este important că ele şi-au stabilit dinainte reguli, acceptabile pentru fiecare, deci au învăţat să colaboreze. Jocul simbolic contribuie la dezvoltarea socială prin situaţiile de viaţă cu care se vor confrunta copiii şi îi ajută să găsească scopuri comune alături de ceilalţi.
Părinții trebuie să se ocupe non-stop de dezvoltarea personală a copiilor
Adevăr: Copiii se dezvoltă prin multe alte căi ce nu sunt influențate de monitorizarea strictă a părinților lor. De exemplu copiii învață prin observație, privind natura, oamenii, ascultând un cântec sau ciripitul păsărilor. Toate aceste experiențe îi ajută în dezvoltarea lor cognitivă, emoțională și comportamentală iar în continuare ei vor simți și vor alege zona în care vor vrea să își descopere potențialul. Bineînțeles ajutați sau încurajați de părinții lor, în muzică, desen, teatru, sau în activități precum pian, gimnastică.
O monitorizare exagerată sau strictă din partea părinților ar putea avea consecințe negative asupra copilului, de exemplu s-ar putea simți constrâns să aibă o anumită activitate sau mai multe sau să nu își dea seama ce își dorește cu adevărat, ceea ce poate avea repercursiuni negative asupra psihicului sau în viitor.
Școala trebuie să se ocupe de dezvoltarea personală la copii
Probabil ați auzit de multe ori ideea aceasta venind din partea unor părinți. Trăind într-o lume a vitezei, având joburi, întâlniri importante și alte treburi casnice, unii părinți tind să lase în seama educatorilor, a învățătorilor și a profesorilor toată dezvoltarea copiiilor lor, ei asigurându-se doar pentru acoperirea nevoilor de bază cum ar fi mâncare, apă, adăpost, îmbrăcăminte etc.
Adevăr: Sistemul educațional nu se ocupă individual de fiecare copil în parte, ci mai degrabă dorește să uniformizeze și să trateze în mod asemănător un colectiv de copii, tratându-i mai mult la nivel colectiv decât individual și personal. Desigur că un copil va învăța multe la grădiniță și la școală, însă dezvoltarea sa personală nu poate fi lăsată doar în seama învățătorilor și a profesorilor. Copilul are în primul rând nevoie de sprijinul și de ajutorul părinților săi.
Copiii nu pot rezolva singuri probleme
Adevăr: Copiii sunt mai creativi decât majoritatea persoanelor cred. Ei pot veni cu perspective și soluții ingenioase la unele situații cu care se pot confruntă chiar părinții lor. “Copiii spun lucruri trăsnite” e titlul unei emisiuni la TV unde copiii răspund liber la întrebări și oferă noi viziuni și perspective creative chiar pentru adulți. Prin urmare, copiii pot rezolva problemele specifice vârstei lor.
De exemplu, nu te poți aștepta de la un copil să rezolve plata unor facturi, deși poate învăța să înțeleagă ce e una, cum să o identifice și modalitățile și mijloacele de a o achita. Faptul că nu li se cere să facă asta de mici, nu înseamnă că ei nu pot găsi soluții la problemele cu care se pot confrunta ei sau semenii lor.
Nu dorim să creăm impresia falsă că ar exista doar 10 mituri despre dezvoltarea personală la copii
Există într-adevăr mult mai multe, dar formatul acestui articol nu le poate acoperi pe toate. Ne dorim să extindem acest subiect pe viitor și în alte articole și să tratăm subiectul din mai multe perspective.
În concluzie, nu ne putem limita la doar 10 mituri despre dezvoltarea personală la copii. Acestea au fost doar câteva exemple. Desigur că în diversele culturi din toată lumea, copiii cresc, se formează și învață anumite lucruri, stiluri de gândire și comportamente care sunt în consonanță cu naționalitatea, religia, cultură din care fac parte și părinții și comunitatea lor.
Important este să înțelegem felul în care aceștia se dezvoltă natural din punct de vedere biologic și psihologic și să găsim alternative pentru a le spori creșterea și dezvoltarea personală la copii într-un mod armonios. Complimentând și bagajul genetic dar și mediul din care fac parte, aceștia vor deveni adulți sănătoși și apți pentru a face față problemelor și dificultăților ce pot surveni pe tot parcursul vieții lor.
Recomandări
Experiența noastră cu copiii ne etichetează ca fiind o organizație care știe ce face în domeniul educațional. Promovăm, în primul rând, dezvoltarea personală la copii. Astfel, aceștia vor identifica de la o vârstă fragedă cine sunt și ce vor să facă pe viitor. De asemenea, dezvoltarea personală la copii conduce la o conștientizare mai eficientă a intereselor, dar și asimilarea unor pasiuni, care pe viitor ar putea să-l sprijine din punct de vedere financiar.
Tabăra de Vară și Tabara de Germană au ca și principiu prioritar dezvoltarea personală la copii și la tineri. De asemenea, dezvoltarea personala la copii nu trebuie să se oprească în copilărie, dar trebuie să fie continuă. Chiar dacă taberele și programele educaționale sunt diverse ca tematici și pentru diferite categorii de vârstă, dezvoltarea lor personală este pe primul loc.
