empatia la copii 5 strategii prin care poate fi dezvoltatăEmpatia la copii şi cum ar trebui să o practicăm în viaţa de zi cu zi poate fi foarte bine exprimată prin zicala a te pune în pantofii celuilalt. Empatia este abilitatea de a fi conștient de sentimentele celorlalți și de a-ți imagina cum ar fi să fii în poziția lor (sau în pantofii lor). În cazul copiilor, empatia şi dezvoltarea ei pot reprezenta cheia pentru relaţii armonioase, etice şi pentru a preveni diverse forme ale bullyingului.

empatia - ce este aceasta

Empatia – ce este aceasta?

Empatia redă esenţa a ceea ce înseamnă să fim umani şi include conştientizarea unor alte perspective, faţă de cea proprie, precum şi manifestarea compasiunii faţă de acestea. Dezvoltarea empatiei? Poate să pară o abordare ciudată dacă vă gândiți la empatie ca o trăsătură înnăscută și fixă – un talent cu care unii oameni se nasc, iar alții nu. Însă, empatia nu este nici pe departe un dat imobil, o singură abilitate, ci are mai multe faţete şi niveluri ce pot fi dezvoltate în timp prin modul în care socializăm cu cei din jurul nostru.

Semne ale unui comportament empatic au fost indentificate şi studiate la bebeluşi începând deja de la vârsta de opt – zece luni, iar manifestări mai complexe ale îngrijorării, una dintre formele empatiei, atunci când cineva plânge se pot observa deja la copiii de grădiniţă. Totuşi, calitatea acestor manifestări ale empatiei variază foarte mult de la un copil la celălalt şi este important ca cei mici să înveţe să fie empatici cât mai devreme în dezvoltarea lor.

Empatia la copii, dezvoltată încă din primii ani de viață, poate determina relaţii mult mai autentice în viaţa de adult deoarece manifestarea emoţiilor devine astfel mult mai respectuoasă, înţelegătoare şi plină de bunătate. Empatia la copii nu este o trăsătură fixă, ea poate fi dezvoltată, încurajată și cultivată de către părinţi, fraţi şi profesori empatici. Copiii empatici pot deveni la rândul lor, mai târziu în viaţă, părinți, soți, colegi și prieteni empatici.

Însă, empatia la copii necesită timp şi răbdare pentru a fi dezvoltată. Am notat în rândurile de mai jos, cinci strategii care vă pot fi de folos pentru a dezvolta empatia la copii.

5 strategii pentru a dezvolta empatia la copii:

Puterea exemplului

Puterea exemplului

De fiecare dată când ne dorim ca cel mic să-şi însuşească o abilitate nouă, trebuie să fim conştienţi de propriul nostru comportament şi de ce exemplu oferim acestuia. Copiii sunt foarte buni observatori, analizează şi copiază reacţiile celor din jur. Prin urmare, este important ca noi înşine să manifestăm empatie în relaţiile noastre şi să practicăm zi de zi abordări şi reacţii ce dau dovadă de compasiune şi bunătate.

Nu uitați să practicaţi empatia chiar și atunci când sunteți supărat sau treceţi prin momente mai dificile cu copilul dumneavoastră. Acest lucru consolidează ideea că empatia poate și trebuie folosită chiar și atunci când ne simțim dezamăgiți, răniți sau supărați. Cu cât copiii primesc mai multă empatie, cu atât sunt mai mari șansele ca aceştia să o practice mai departe în relaţiile proprii.

În plus, este mult mai uşor să dezvoltăm la copii o abilitate pe care o stăpânim şi o practicăm şi noi la rândul nostru.

Discutaţi deschis despre emoţii

Discutaţi deschis despre emoţii

Vorbiţi deschis despre emoţii cu cel mic, mai degrabă, decât să le respingeţi sau să le ascundeţi. Să zicem că copilul dumneavoastră este speriat de întuneric. În loc să spunem: Nu este nimic de care să-ți fie frică, este mai indicat să dezbatem sentimentele celui mic, să le conectăm de acţiuni specifice şi să vedem ce anume îi provoacă această stare: Ți-e teamă de întuneric? Ce te sperie?

Dacă copilul dumneavoastră respinge un alt copil, nu spuneți imediat Nu este în regulă, ci întrebați de ce se simte în acest fel. Acest lucru poate duce la o discuție despre acțiunile celuilalt copil și de ce a apărut această respingere, dar mai ales cum am putea depăşi împreună această situaţie.

Nu pedepsiți niciodată un copil pentru că se simte trist sau furios. Exprimaţi clar şi concis că toate emoțiile sunt binevenite și învățați să le gestionați împreună într-un mod sănătos prin discuții și reflecții.

Lăudați comportamentul empatic

Lăudați comportamentul empatic

Când copilul dumneavoastră manifestă empatie față de ceilalți, lăudați acest comportament. Conştientizarea şi lăudarea comportamentului empatic încurajează practicarea şi pe viitor al acestor forme de a acţiona. Formulaţi laudele cât mai specific pentru acea situaţie, de exemplu I-ai adus bunicii ziarul ei preferat, a fost foarte amabil şi grijuliu din partea ta.

Observați, când sunteți împreună cu cel mic,  comportamentele empatice din jur, fie din viaţa de zi cu zi, fie din cărţile sau desenele lui preferate. Discutați şi analizaţi de ce este importantă practicarea empatiei și de ce lipsa de empatie poate fi dăunătoare.

În lansarea laudelor către copii, trebuie să fiți atenți în formularea acestora – vă recomandăm să parcurgeți următoarele recomandări în acest sens, despre impactul pozitiv pe care în are utilizarea feedbackului pozitiv în educația și dezvoltarea armonioasă a copiilor.

Promovaţi grija pentru ceilalţi

Promovaţi grija pentru ceilalţi

Dacă ne dorim ca copiii să aprecieze perspectivele celorlaţi și să dea dovadă de compasiune faţă de acestea, este foarte important ca ei să audă de la părinții lor şi nu numai că grija pentru ceilalți trebuie să fie o prioritate la fel de necesară ca grija pentru propria fericire.

Ajutându-i pe ceilalți, copiii practică şi dezvoltă empatie. De exemplu, putem să includem copiii în activităţile casnice sau putem să participăm împreună cu aceştia la diverse acţiuni de voluntariat, ce să cultive nu doar grija pentru cei din jur, ci şi grija pentru întreaga comunitate. Aceste acţiuni pot reprezenta şi o bună oportunitate pentru cel mic să interacţioneze cu oameni noi, din diverse medii şi de diferite vârste, fapt ce contribuie, de asemenea, la manifestarea empatiei.

Creaţi oportunități de a practica empatia

Creaţi oportunități de a practica empatia

Copiii se nasc cu capacitate de empatie, dar aceasta trebuie să fie alimentată şi dezvoltată de-a lungul vieții. Învăţarea empatiei este în anumite privințe precum învățarea unei limbi străine sau a unui sport nou: necesită practică și îndrumare. Analizarea regulată a perspectivelor și circumstanțelor altor persoane sau a situaţiilor din viaţa noastră ajută la transformarea empatiei într-un reflex natural și îi motivează pe copii să se adapteze la sentimentele și perspectivele celorlaţi.

De exemplu, organizați întâlniri de familie atunci când există provocări sau conflicte familiale, iar în cadrul acestor întâlniri dați-le copiilor o voce și încurajați-i să analizeze perspectiva altor membri ai familiei. Ascultaţi cu atenție părerile copiilor și îndrumaţi-i la rândul lor pe aceştia să asculte cu atenție părerile celorlalţi.

Discutați despre dileme etice cu cel mic, fapt ce îi ajută să aprecieze diverse perspective, de exemplu: Ar trebui să invit vecinul nou la petrecerea mea de naștere chiar dacă prietena mea cea mai bună nu îl place?,  Ar trebui să-i spun surorii mele că prietenii ei o bârfesc?.

Îndemnaţi copiii să fie conştienţi de acţiunile lor şi să practice empatia în relaţiile lor.

Concluzii

Deseori vorbim despre empatie ca despre un obiect ce se poate măsura. De exemplu, spunem despre copii că au multă sau puțină empatie sau că le lipseşte empatia în totalitate. Cu toate acestea, problema nu este adesea dacă copiii pot empatiza sau câtă empatie au. Pentru majoritatea dintre noi, nu este greu să avem empatie pentru membrii familiei și prietenii apropiați. Natura umană se defineşte prin empatie pentru oamenii care sunt ca noi, într-un fel.

Problema reală este însă dacă copiii (și adulții) pot practica empatie şi în afara acelui cerc de siguranţă. În calitate de părinți și îngrijitori, nu este important doar să dezvoltăm empatia la copii faţă de cei asemenea lor, ci să îi îndrumăm pe aceştia să înțeleagă și să aibă grijă de comunitate în general – unde pot întâlni oameni care se confruntă cu provocări foarte diferite faţă de au întâlnit ei până atunci.