Cu toții am fost cândva copii. De aceea cunoaștem foarte bine că pentru ei, viața e lipsită de griji și responsabilități. Ea e o joacă, iar fiecare clipă e un prilej de a se aventura într-o nouă provocare. E momentul în care ei descoperă, dar se și descoperă, într-o oarecare măsură, se fascinează și își formează diverse abilități, practici, plăceri. Despre jocurile copilăriei ne reamintim mereu cu nostalgie.
Singuri sau în cercuri, cu obiecte sau fără, copiii au fost dintotdeauna creativi, inventând jocuri, energici, joviali cântând, alergând, mereu binedispuși. Ei sunt o lecție pentru noi toți. Acum cad și plâng, imediat se ridică, rând și o iau de la capăt. Obosesc, se supără, se ceartă, se împacă și se mai joacă puțin. Viața lor e o veselie și o aventură continuă și se creionează drept poveste.
De aceea, în spatele fiecărui individ, fie în spatele meu, fie în spatele tău, e o istorioară ce se cheamă amintiri din copilărie. E drept, rostirea termenului trezește nostalgie, dar ascunde în spate o mulțime de pățanii, năzbâtii, ghidușii și fel de fel de jocuri distractive. De altfel, demne de povestit fiecărei noi generații, întrucât lipsiți de era tehnologiei, copii fiind, știam cum să ne petrecem timpul mai altfel, distrându-ne.
Ei bine, acum e momentul să le împărtășim și celor mici distracțiile noastre, arătându-le și demonstrându-le că e mult mai amuzant și mai sănătos să te joci, interacționând în timp și în fapt real, decât virtual.
Despre jocurile copilăriei
Meditând asupra anilor de odinioară, îmi apar în minte jucării precum coarda, mingea, creta, elasticul fără de care nu ieșeam afară. Deși par a fi obiecte insignifiante, lipsite de orice atracție pentru copilașii de astăzi, ele jucau un rol important în crearea jocurilor copilăriei generației noastre. Și credeți-mă, nu-mi aduc aminte să-i fi spus mamei vreodată că mă plictisesc în compania prietenilor. De ce oare!? Vă spun tot eu. Era distractiv.
Abia așteptam să ajung acasă de la școală, să mănânc, să-mi fac temele și să zburd afară, la amicii mei, fiindcă împreună ne jucam frumos și niciodată nu ne plictiseam. Povesteam, râdeam, ne amuzam și niciodată nu ne dădeam seama cât de repede trece timpul. Ne prindea asfințitul vara și mamele ne chemau în case, dar noi, de fiecare dată, le mai ceream să ne lase măcar încă vreo zece minute să ne terminăm jocul. Cu greu ne despărțeam, dar plecam bucuroși cu gândul că ne vom revedea a doua zi.
Jocurile copilăriei mele nu-s deloc plictisitoare sau dificile, iar de cele spuse, vă veți putea convinge! Acestea sunt foarte distractive și foarte benefice atât pentru sănătatea voastră fizică, cât și pentru cea mentală. Astfel că, vă invităm, cu drag, să vă alăturați în gașca noastră veselă! Dar până atunci, am să vă relatez doar câteva dintre jocurile copilariei care mi-au făcut viața cu adevărat fericită.
Coarda și elasticul
Pentru că eram o fetiță tare energică îmi plăcea foarte mult ca împreună cu prietenele mele să sărim coarda sau elasticul. Pentru a ne juca oricare dintre aceste două activități trebuia să fim trei fete, pentru ca două să țină coarda, iar cea de-a treia să poată sări. Împreună număram săriturile.
Când cea care sărea se împiedica, era schimbată de una dintre cele care ținea coarda și, astfel, fiecare sărea pe rând. De asemenea, tot așa era și când jucam elasticul. Doar că acesta nu era ținut cu mâinile, ci era prins la picioare și era nevoie de mai multă dexteritate din partea celor care săreau, întrucât erau de urmat niște pași stricți, nu doar de sărit. Unul din jocurile copilăriei care sigur avea nevoie de multa colaborare.
Șotron
Jocul vedetă al copilăriei era șotronul. Fete, băieți, nu conta, cu toții adoram să ne jucăm acest joc. Unul dintre noi desena pe trotuar cele nouă pătrățele, le numerota, iar ultimul era un cerc care se nota cu cifra 10. Fiecare își căuta o pietricică și arunca cu ea pe rând, începând de la cifra 1. Sărea într-un picior dus-întors, urmând ca la întoarcere, într-un picior fiind, să se aplece și să-și ia pietricica de pe numărul pe care a ajuns. Cine arunca pietricica înafara pătrățelului sau a cercului își pierdea rândul, iar cine arunca pe linie repeta aruncarea.
Rațele și vânătorii
De asemenea, când era gașca completă, fete și băieți, adesea, ne plăcea să jucăm rațele și vânătorii. Băieții erau vânători, iar, noi, fetele eram rățuștele. Dacă se-ntâmpla să fie mai mulți băieți, nu doar doi, aceștia intrau în gașca noastră, a rațelor. Vânătorii erau așezați unul în fața celuilalt la o distanță de vreo cinci metri, iar noi, rățuștele, eram între ei. Aceștia trebuiau să arunce mingea astfel încât să ne nimerească pe noi. La trei lovituri primite, fiecare rățușcă vătămată ieșea afară din joc. Unul din jocurile copilariei care clar ne punea prietenia la încercare.
Fazan
Era un joc interesant, care te ajuta să-ți antrenezi mintea, formând cuvinte noi, îți stimula creativitatea și contribuia, astfel, la îmbogățirea vocabularului. Era un joc ce se juca în doi sau cu mai multe persoane, iar atunci devenea mult mai distractiv. Rădeam cu gura până la urechi mereu când fiecare dintre noi, de frica să nu fim blocați, inventam tot felul de cuvinte, dar știam că nu sunt corecte și evident deveneam o dată f, apoi a, z, a și într-un final, fazan și ieșeam din joc.
Telefonul fără fir
Mai tot timpul, în zilele de sâmbătă, gașca era completă și ne plăcea să jucăm telefonul fără fir. E jocul cel mai distractiv al copilăriei mele, pot spune. Rădeam până la lacrimi de cum era înțeles și transmis un cuvânt dintr-un loc în altul. Cum pâinea devenea Irina, grădina – vecina sau fel și fel de alte cuvinte eronate. Cert e că ne distram pe cinste și va rămâne în continuare unul din jocurile copilariei preferat.
Și să nu vă gândiți că am terminat. Acestea sunt doar câteva dintre micile noastre distracții. Au mai existat și altele precum: baba-oarba, leapșa, flori-fete și băieți, lapte-gros, Țară, țară vrem ostași, Țomapan, ș.a., dar despre ele nu o să vă povestesc, ci vreau ca împreună să le redescoperim. Așa că, lăsați telefoanele, laptopurile, tabletele, părăsiți era digitală și haideți să ne cunoaștem și să ne distrăm împreună în natură, valorificându-ne timpul, de altfel, foarte prețios, învățând lucruri noi!
Concluzie
Lumea în care trăim acum a evoluat foarte rapid. Tehnologia a pătruns în toate sferele de activitate ale omului. Cei mai influențați de tehnologie sunt noile generații, adică copiii noștri. Internetul și tehnologia sunt o resursă educațională valoroasă, dar ca părinte vrei să împărtășești cu copilul tău și experiențele pe care le-ai avut și tu, inclusiv și jocurile copilăriei. Deoarece organizăm tabere și în natură, precum și multe activități în aer liber, am să includem și jocurile copilăriei în programele de activități pentru copii. Pe site-urile tabaradevara.ro și tabaradegermana.ro veți găsi informații despre taberele și proiectele organizate și toate detaliile despre acestea.
